Una dintre cele mai probabile explicații este legată de timpul de expunere. Dacă sora s-a mișcat ușor în timpul capturii, chiar și pentru o fracțiune de secundă, imaginea finală ar fi putut înregistra acea mișcare ca o deformare.
Acest fenomen era comun în fotografiile timpurii și este motivul pentru care multe portrete din acea perioadă au un aer ușor „fantomatic”.
Intervenții și retușuri manuale
Un alt factor posibil este retușul manual. Fotografii din secolul al XIX-lea intervenau adesea direct pe negativ sau pe print pentru a corecta imperfecțiuni. Uneori, aceste corecții introduceau noi distorsiuni, mai ales în zonele delicate precum mâinile.
Astfel, ceea ce pare astăzi o anomalie misterioasă ar putea fi rezultatul unei încercări de perfecționare artistică.
