Viața are o abilitate subtilă de a crea versiuni paralele ale aceleiași zile. Una pe care o vezi, și alta care se desfășoară în absența ta.
În acel moment, cele două versiuni au început să se suprapună violent.
Și nu mai exista cale de întoarcere la ignoranță.
Concluzie
Liniștea care nu mai este liniște
După acel moment, nimic nu mai putea fi privit la fel. Liniștea casei, rutina vieții, chiar și fotografiile aparent inocente capătă o greutate nouă.
Ceea ce fusese odată siguranță devine întrebare.
