Revenirea nu a fost un eveniment singular, ci un proces de reconstituire a legăturilor întrerupte. Identitatea, relațiile și amintirile au trebuit toate reconstruite în paralel.
Salcia plângătoare a rămas martorul tăcut al acestei reconstrucții, un punct fix într-o realitate care se rearanja constant.
Punct de cotitură
Prăbușirea certitudinilor
Momentul decisiv a fost cel în care certitudinile despre trecut s-au prăbușit complet. Moartea, considerată definitivă, s-a transformat într-o eroare de percepție. Această schimbare a afectat nu doar prezentul, ci și modul în care trecutul fusese trăit.
