Când Louis a propus să fie chemată o ambulanță, Michel a refuzat. Nu din neîncredere, ci dintr-un amestec de orgoliu și dorință de independență. A insistat că se poate descurca, că este doar o slăbiciune trecătoare.
Bătrânul părea obișnuit să nu ceară ajutor, chiar și atunci când avea nevoie de el. Aceasta era o formă de supraviețuire în sine.
Drumul spre casă
Fără să fie rugați, Louis și Théo au decis să-l însoțească. Sprijinindu-l de fiecare parte, l-au ajutat să parcurgă drumul până la locuința lui. Pe măsură ce înaintau, imaginea care li se contura în față devenea tot mai surprinzătoare.
Rulota în care locuia Michel era veche, degradată, aproape abandonată de timp. Pereții păreau să fi rezistat mai mult din obișnuință decât din structură. În interior, viața era redusă la strictul necesar.
