Muzica a devenit forma sa de libertate. În grădina conacului, un pian cu coadă îi oferea un spațiu în care putea crea lumi pe care nu le putea vedea, dar le putea simți profund. Fiecare notă era o extensie a emoțiilor sale, fiecare melodie o formă de comunicare cu o realitate inaccesibilă.

Prezența unei lumi invizibile

Deși nu putea vedea lumea din jur, Lucas ajunsese să o înțeleagă mai profund decât mulți dintre cei care se bazau exclusiv pe vedere. Întunericul devenise un mediu familiar, aproape sigur, în care orice schimbare subtilă era imediat percepută.

De aceea, atunci când ceva nou a pătruns în spațiul său, reacția nu a fost una vizuală, ci instinctivă.

Eveniment principal

Intrarea unei prezențe neașteptate

Într-o după-amiază aparent obișnuită, liniștea grădinii a fost întreruptă de o prezență necunoscută. Gardurile conacului nu erau traversate des de persoane din exterior, mai ales nu de copii ai străzii. Dar acea zi a fost diferită.