În orele care au urmat, specialiștii au fost chemați din nou. Analizele au fost reluate, investigațiile repetate. Dar ceea ce descopereau contrazicea orice logică medicală anterioară.
Nu exista nicio deteriorare structurală permanentă a ochilor. Nicio leziune ireversibilă. Doar o prezență microscopică, străină, care fusese îndepărtată complet.
Ceea ce fusese considerat orbire incurabilă era, de fapt, o obstrucție invizibilă, imposibil de detectat cu tehnologia disponibilă anterior.
Punct de cotitură
Revenirea luminii
În zilele următoare, vederea lui Lucas a continuat să se stabilizeze. Lumina nu mai era o idee abstractă, ci o experiență reală, progresiv mai clară. Formele, culorile și adâncimea lumii începuseră să capete sens.
Dar adevăratul punct de cotitură nu a fost recuperarea fizică, ci întrebarea care a apărut inevitabil: cum fusese posibil ca un astfel de fenomen să treacă neobservat timp de doisprezece ani?
