Pentru copil, acel loc nu era înfricoșător. Era familiar. Asociat cu ideea de continuitate, de prezență, de jocuri și amintiri. Această diferență de percepție între adult și copil crea o tensiune subtilă, dar profundă.
În mintea adultului, subsolul era un spațiu necunoscut. În mintea copilului, era un spațiu plin de sens.
Punct de cotitură
Coliziunea dintre memorie și realitate
Momentul critic a apărut atunci când două versiuni ale aceleiași realități au început să se suprapună. Amintirile copiilor, fragmentate și interpretate diferit, au intrat în conflict cu percepția adultului.
Subsolul a devenit punctul de convergență al acestor interpretări. Un loc în care adevărul obiectiv și percepția subiectivă nu mai puteau fi ușor separate.
