În ziua în care am ajuns la orfelinat, emoțiile erau amestecate. Curiozitate, teamă, speranță. Copiii
ne priveau cu ochi mari, fiecare purtând propria poveste. Personalul ne-a ghidat printre camere,
prezentându-ne copiii disponibili pentru adopție.
Întâlnirea neașteptată
Și apoi s-a întâmplat ceva ce nu vom uita niciodată. Într-un colț liniștit al unei camere, am văzut
o fetiță care ne-a făcut să ne oprim în loc. Inima ne-a bătut mai repede. Era… identică.
O copie perfectă a fiicei noastre de acasă.
Aceleași trăsături, același zâmbet timid, aceeași privire. Pentru o clipă, am crezut că este o iluzie.
Ne-am uitat unul la celălalt, fără cuvinte. Cum era posibil?
